PILDE

Rezumarea primului mesaj :

Unii spun ca Socrate a fost intelept si datorita provocarilor la care a fost supus de sotia sa. Intr-o zi, marele filozof s-a intalnit intamplator cu o cunostinta care alerga spre el agitat si care i-a spus:
“Socrate, trebuie sa-ti vorbesc despre unul dintre studentii tai.”
“Stai o clipa,” ii replica Socrate. “Inainte sa-mi spui, as vrea sa-mi raspunzi la 3 intrebari. Inainte sa-mi vorbesti despre studentul meu, sa stam putin si sa testam ce ai de gand sa-mi spui. Primul test este cel al Adevarului. Esti absolut sigur ca ceea ce vrei sa-mi spui este adevarat?”
“Nu” spuse omul. “De fapt doar am auzit despre el.”
“E-n regula” zise Socrate. “Asadar, in realitate, tu nu stii daca este adevarat sau nu. Acum sa incercam testul al doilea, testul Binelui. Ceea ce vrei sa-mi spui despre studentul meu este ceva de bine?”
“Nu, dimpotriva…”
“Deci,” a continuat Socrate, “vrei sa-mi ceva rau despre el, cu toate ca nu esti sigur ca este adevarat?”
Omul a dat din umeri, putin stanjenit. Socrate a continuat.
“Totusi mai poti trece testul, pentru ca exista a treia proba – testul Utilitatii. Ceea ce vrei sa-mi spui despre studentul meu imi este de folos?”
“Nu, nu chiar…”
“Ei bine,” a conchis Socrate, “daca ceea ce vrei sa-mi spui nu este nici Adevarat, nici de Bine, nici macar de Folos, atunci de ce sa-mi mai spui?”
Omul era invins si s-a rusinat. Si astfel Socrate nu a aflat niciodata ca nevasta-sa il insela cu studentul respectiv.
Nu pot opri vorbele celor care vorbesc despre mine (mai ales cand nu sunt de fata), dar daca nu pot sa-i protejez pe ceilalti de aceste vorbe, imi pot dezvolta un sistem de autoprotectie, de selectare a ce las sa ma influenteze:
1. Este Adevarat?
2. Este Util?
3. Este Bine?”

[img][/img]

Un barbat s-a dus la Dumnezeu si l-a intrebat: “Cat valoreaza viata mea?” Dumnezeu i-a dat o piatra si i-a raspuns: “Afla valoarea acestei pietre, insa incearca sa nu o vinzi!”
Omul a luat piatra si a plecat. Pe drumul sau a intalnit un barbat ce vindea portocale, asa ca l-a intrebat pe acesta cat crede ca valoreaza piatra lui.
Vanzatorul a vazut piatra stralucitoare, a analizat-o si a spus: “Imi dai piatra si eu iti dau la schimb 12 portocale.”
Barbatul si-a cerut scuze si a spus ca Dumnezeu i-a cerut sa nu o vanda, asa ca a plecat mai departe. Dupa putin timp a intalnit un vanzator de legume:
“Cat crezi ca valoreaza aceasta piatra?” – a intrebat barbatul.
Vanzatorul a luat piatra, s-a uitat la ea si a spus: “Iti dau un sac de cartofi la schimb.”
Omul si-a cerut din nou scuze si i-a spus ca nu o poate vinde, apoi a plecat din nou la drum. Dupa un timp, a ajuns in fata unui magazin de bijuterii. A intrat si l-a intrebat pe bijutier cat valoreaza piatra lui.
Bijutierul a luat piatra, a analizat-o cu mare atentie si i-a spus: “Iti dau 50.000 de dolari pentu aceasta piatra.” Cand barbatul a dat din cap, bijutierul a spus: “Bine, bine… iti ofer 500.000, numai da-mi piatra.”

Omul a explicat ca el nu poate vinde piatra si a plecat din nou la drum. Peste putin timp ela dat de un magazin cu pietre pretioase; a mers la vanzator si l-a intrebat care este valoarea pietrei sale.
Vanzatorul a luat piatra, a pus-o pe un material din catifea si a analizat-o cu mare atentie.
“De unde ai aceasta piatra nepretuita?” – a intrebat el. “Chiar daca as vinde intreaga lume si toata viata mea, nu as avea banii necesari pentru a cumpara aceasta minunatie.” – a adaugat.
Uimit si confuz, omul a revenit la Dumnezeu si i-a spus ce s-a intamplat.
“Acum, Doamne, spune-mi… cat valoreaza viata mea?”
Dumnezeu i-a spus: “Raspunsurile pe care le-ai primit de la vanzatorul de portocale, vanzatorul de legume, bijutier si vanzatorul de pietre pretioase explica valoarea vietii noastre. Ai putea fi o piatra pretioasa, chiar nepretuita, dar oamenii te vor aprecia in functie de nivelul lor de informatii, de increderea pe care o au in tine, de motivatia lor, de ambitia si riscul pe care si-l asuma in relatia cu tine. Dar nu te teme, cu siguranta vei gasi pe cineva care isi da va seama de adevarata ta valoare.”
Morala: In ochii lui Dumnezeu toti suntem unici. Respecta-te pe tine. TU esti unica. Tu meriti sa fii fericita. Nimeni nu te poate inlocui.

Extrem de fain spus!!! Păcat că eu am dat în viaţă doar peste vânzători de cartofi...

Niciodata nu e tarziu draga mea si eu la fel

Am găsit şi eu ceva asemănător...
Se spune că fluturelui îi este imposibil să îşi vadă aripile, considerate ca fiind una dintre cele mai minunate creaţii ale naturii...
Deci el e inconştient de frumuseţea sa, deşi toţi ceilalţi o pot vedea...

Da !asa e si cu noi oameni noi nu ne vedem frumusetea mai ales interioara,mereu avem nemultumiri si reprosuri la adresa noastra,vrem sa fim perfecti ,dar asta nu se poate.

Cred că nu vrem musai să fim perfecţi, Miha, ci mai degrabă să găsim un suflet care să ne accepte şi să ne iubească aşa cum suntem!!
Dar e din ce în ce mai greu, oamenii sunt tot mai egoişti, se mint unii pe ceilalţi şi preferă să facă partenerul sau prietenul să se simtă vinovat decât să recunoască o greşeală...mai mică sau mai mare...

Ai dreptate..mereu va fi asa cred,pe cine iubesti nu te iubeste,si cine te iubeste nu il iubesti,nu stiu de ce se intampla asa...

Un tanar a mers la un interviu de angajare intr-o companie mare. El a trecut de primul interviu si a trebuit sa se intalneasca cu directorul pentru etapa finala.
Directorul a vazut CV-ul sau excelent si l-a intrebat:

– Ati primit vreodata bursa de la scoala? Tanarul a raspuns „nu”.
– Tatal tau ti-a platit pregatirea?
– Da, a spus el.
– Ce lucreaza tatal tau?
– Tatal meu este fierar.

Apoi directorul i-a spus: „Arata-mi mainile”.

Tanarul ii intinde mainile moi si perfecte.

– Dar tu nu l-ai ajutat pe tatal tau la munca?

– Nu, el a vrut mereu numai sa studiez si sa citesc multe carti. In plus, isi face treaba mult mai bine decat mine.

Apoi directorul i-a spus:

– Am o rugaminte: Odata ce vei ajunge acasa astazi, du-te si spala-i mainile tatalui tau si apoi vino inapoi maine dimineata.

Tanarul apoi a simtit cat de mare este sansa de a obtine locul de munca dorit.
Cand s-a intors acasa, tanarul l-a intrebat pe tatal lui daca ii va permite sa il spele pe maini.

Tatal l-a privit surprins si jenat i-a aratat mainile lui. Tanarul l-a spalat incet. A fost prima data cand a observat ca mainile tatalui sau sunt incretite si are atat de multe cicatrici.

Vanataile de pe maini au fost pretul pe care l-a platit pentru educatia fiului sau. Dupa ce l-a spalat pe maini, tanarul a stat linistit si ganditor. In acea noapte, ambii au vorbit mult timp.

De dimineata, tanarul s-a dus la biroul directorului care a observat lacrimi in ochii lui si l-a intrebat:
– Poti sa-mi spui ce ai facut ieri?

Apoi el a raspuns:

I-am curatat mainile tatalui meu ieri. Acum stiu ce este de apreciat si trebuie sa recunosc ca fara parintii mei, nu as fi ceea ce sunt astazi. Acum imi dau seama cat de greu lupta un om pentru paine. Acum vreau sa-mi ajut familia.

Directorul a spus:

– Asta este ceea ce caut la oamenii mei. Vreau sa angajez pe cineva care sa stie sa aprecieze ajutorul altora. Cineva care cunoaste suferintele altora si ca banii nu sunt totul in viata. Esti angajat!

Puteti sa ii dati copilului o casa mare, mancare buna, calculator, televizor cu ecran mare. Dar, cand spalati podeaua sau pictura de pe un perete, invatati-l sa faca acelasi lucru. Dupa masa, sa spele vasele cu fratii si surorile lui. Nu pentru ca nu aveti bani sa angajati pe cineva sau sa o faceti chiar dvs, ci pentru ca vreti sa ii invatati sa aprecieze munca.

Nu conteaza cat de bogat sau de sarac esti, intr-o zi parul devine alb, cum este parul tatalui acestui tanar. Cel mai important lucru este ca copilul sa invete sa aprecieze eforturile si dificultatile si sa respecte munca altora pentru a ajunge ceva in viata. sursa: bewoman.ro

Am plâns, foarte emoţionant!!

Asa este,am vrut sa o pun sa o citeasca si copii mei,dar m-am razgandit..

Frumos,o stiam,

Un călugăr a fost nevoit sa mearga într-o bună zi într-un oraş mare, însoţit fiind de o ruda a sa.
În mijlocul vacarmului citadin monahul a pretins că a auzit un greiere, deşi tovarăşul său de drum nu l-a crezut. Trecând strada şi căutând atent sub un copac, călugărul a găsit greierele, spre stupefacţia rudei sale.
„Trebuie că ai un auz supraomenesc”!
”Nu. Urechile mele nu sunt diferite de ale tale. Totul depinde însă de ce asculţi cu ele”.
”Nu se poate! Eu n-aş putea auzi un greiere în acest zgomot”!
”Depinde de ceea ce este important pentru tine. Să facem o demonstraţie”.
Apoi monahul a scos cateva monede pe care le’a lăsat să cadă discret pe asfaltul trotuarului. Pe dată, cu tot zgomotul asurzitor al oraşului, toţi oamenii dimprejurul lor şi-au întors capetele speriaţi că banii căzuţi erau ai lor.
„Înţelegi acum? Totul depinde de ceea ce este important pentru oameni”...

Dacă privim şi ascultăm zilnic ştirile morbide şi gâlcevitoare ale televiziunilor, urechile noastre se vor fixa doar pe ceea ce este urât şi rău. În felul acesta se induce frica şi astfel devenim temători şi neputincioşi! După care spunem: e greu, oamenii sunt răi, trăim într-o lume nesigură şi urată, în care nu mai poţi avea încredere în nimeni şi nimic...
Iar între timp greierii cântă, frunzele foşnesc, apele curg...iar noi nu le auzim.

Ce frumos....eu chiar de sunt supărată la treburi din astea,ii spun cu un ton de suparata si dupa ii intorc spatele,dar nu il lasam sa piarda avionul,chiar de ii dadeam vreo doua ghionturi sa se trezeasca... :

Si eu am plans

Poveste de dat mai departe
O fetiţă a intrat în camera ei şi a scos din ascunzătoarea din dulap un borcan. A turnat conţinutul borcanului pe podea şi a început să numere banii cu atenţie. A numărat mărunţişul de trei ori, până rezultatul a ieşit exact la fel. Nici o şansă să greşească.
A pus cu atenţie monedele în borcan apoi a aşezat capacul, a ieşit pe uşa din spate şi a mers pe străzi până la farmacie.
A aşteptat cu răbdare pentru ca farmacistul să fie atent la ea, dar acesta era prea ocupat în acel moment cu alt barbat. Fetiţa şi-a mişcat picioarele pentru a face un zgomot. Nu s-a întâmplat nimic. A încercat să scoată un sunet pentru a atrage atenţia, însă nu s-a întâmplat nimic.
În final, a luat o monedă din borcanul ei şi a pus-o pe tejghea. Asta a funcţionat.
„Ce anume doreşti?” a întrebat farmacistul pe un ton iritat. „Vorbesc cu fratele meu pe care nu l-am văzut de ani”- a spus farmacistul fără să aştepte un răspuns la întrebare.
„De fapt doresc să vorbesc cu Dvs. despre fratele meu” - a răspuns fetiţa pe acelaşi ton ridicat. „Este foarte, foarte bolnav şi vreau să cumpăr un miracol.”
„Poftim?” – a întrebat farmacistul.
„Numele lui este Andrei şi ceva rău îi creşte în cap, iar tata spune că doar un miracol îl mai poate salva în acest moment. Aşadar, cât costă un miracol?
„Noi nu vindem miracole fetiţo! Îmi pare rău nu te pot ajuta” a spus farmacistul, înmuiat un pic.
„Uite, am bani să vă plătesc. Dacă nu este de ajuns, adun restul. Doar spuneţi-mi cât costă.”
Fratele farmacistului era un om bine îmbrăcat. S-a întors către fetiţă şi a întrebat-o: „De ce fel de miracol are nevoie fratele tău?”
„Nu ştiu” – a spus fetiţa. „Ştiu doar că mama spune că are nevoie de o operaţie. Însă tata nu poate să plătească, aşa că vreau să folosesc banii mei.”
„Câţi bani ai?”- a întrebat bărbatul.
„Un dolar şi 11 cenţi” a răspuns încet. „Sunt toţi banii pe care îi am, dar pot face rost de mai mulţi”.
„Ce coincidenţă!” – a zâmbit bărbatul. „Un miracol pentru frăţiori costă exact 1 dolar şi 11 cenţ.i”
A luat banii într-o mână, iar cu cealaltă a apucat mănuşa ei şi a spus: „ Arată-mi unde locuieşti. Vreau să-I văd pe frăţiorul tău şi să-i cunosc pe părinţii tăi. Hai să vedem dacă am acel miracol de care ai nevoie.”
Bărbatul bine îmbrăcat era un chirurg renumit, specializat în neuro-chirurgie. Operaţia a fost gratuită şi nu a durat mult până ce Andrei a ajuns din nou acasă şi se simţea bine. Mama şi tata vorbeau cu plăcere despre şirul de evenimente ce i-au adus aici.
„ Acea operaţie a fost un adevărat miracol”- a şoptit mama. „Mă întreb cât o fi costat?”
Fetiţa a zâmbit. Ştia exact cât a costat miracolul…un dolar şi 11 cenţi…plus credinţa unui mic copil.
​