Istoria picantă

Istoricul a explicat că atunci „când trăieşti istoria pe propria piele nuanţele se transformă în cicatrici, iar tinereţea se îngustează lăsând loc unei bătrâneţi obositoare”. În opinia sa, tinerii au nevoie de o istorie vie care să le stârnească curiozitatea şi interesul, nu să-i arunce şi mai tare în conul de umbră care stăpâneşte prezentul. ”Nimeni nu ascultă o poveste care este plictisitoare, istoricii vor trebui să-şi schimbe maniera de a relata istoria, altfel tinerii se vor afla într-un auto-exil voluntar ”, subliniază Djuvara.

Neagu Djuvara: Timp de patru ani am fost la război alături de germani şi bucata de război efectivă am făcut-o în calitate de soldat român aliat cu germanii. Noi nu am fost niciodată amestecaţi. Germanii mergeau mai la nord, iar nouă ne revenea sectorul sud ca să mergem la Odesa. Esenţial era să se blocheze portul de la Odesa ca armata rusească de aici să nu mai poată ajunge la nord. Aşa am făcut noi românii o porţiune de război în partea de sud-est a Ucrainei. După ce am făcut socoteala, am constatat că am făcut 175 de kilometri pe jos. A venit 23 August 1944 şi noi am făcut pace cu sovieticii, dar am reuşit într-un fel să făceam pace şi cu aliaţii noştri, cu americanii. SUA a trimis reprezentanţi la Bucureşti, dar oficialii sosiţi în România erau mai mult nişte pioni muţi. Cu un an înainte, pe 23 August din anul precedent războiului, fusese pactul Ribbentrop-Molotov. Eu am trăit consecinţele acestui pact. Tinerii au nevoie de memorialistică pentru a înţelege ce au reprezentat acele vremuri pentru destinul României. Eu am fost trimis la Stockholm după acest eveniment.

O vizită istorică de la Berlin avea să rămână simbol al frăţiei dintre liderii puternici ai Estului. La 7 octombrie 1979, lumea asista uluită la o demonstraţie de afecţiune fără precedent între doi conducători comunişti: sovieticul Leonid Brejnev şi neamţul Eric Honecker s-au sărutat pe gură în faţa tuturor.

La 7 octombrie 1979, o vizită istorică avea loc la Zidul Berlinului, faimoasa construcţie care tăia nemilos în două inima capitalei germane, separând două lumi - Estul şi Vestul. Liderul sovietic Leonid Ilici Brejnev - care se afla la cârma URSS din 1964 şi mai avea să o conducă până la moartea sa din 1982 - sosise la Berlin, pentru a serba 30 ani de la înfiinţarea Republicii Democrate Germane. Era invitatul special al Puterii comuniste din RDG, reprezentată la acea vreme de Eric Honecker. Vizita a fost pregătită ca la carte, după toate rigorile ideologiei comuniste. Mulţimi de oameni au fost scoşi pe bulevardele Berlinului, pe unde avea să-şi facă apariţia coloana oficială. Cu steguleţe, pancarte şi portrete ale conducătorilor iubiţi, berlinezii au izbucnit în urale la vederea mai-marilor care decideau soarta a jumătate din Europa. Salutând asistenţa după modelul comunist, Honecker şi Brejnev s-au îndreptat către tribuna oficială de unde urma să se rostească discursurile înălţătoare. Momentul era înălţător pentru comunişti: la 7 octombrie 1949, Germania de Est îşi declarase independenţa faţă de Germania de Vest, proclamându-şi capitala la Berlin. Or, trei decenii de împliniri măreţe nu puteau trece nemarcate într-un festivism fără precedent. După ce şi-a spus înflăcărat alocuţiunea în care vorbea despre valorile şi supremaţia comunismului, Leonid Brejnev s-a întors către Eric Honecker, care l-a îmbrăţişat cu căldură. Strângându-se în braţe ca doi camarazi vechi de arme, rusul şi neamţul şi-au apropiat feţele pentru a se săruta frăţeşte. Numai că semnul de afecţiune avea să uimească posteritatea. Brejnev şi Honecker s-au sărutat prelung şi apăsat pe gură, nu o dată, ci de mai multe ori. Mulţimea a aclamat, fotoreporterii au fost pe fază surprinzând momentul, iar activiştii au fost în culmea fericirii. Imaginea drăgăstoasă a liderilor care comandau uciderea fără milă a celor ce îndrăzneau să evadeze din lagărul comunist continuă să oripileze privitorii neavizaţi. Ideologii au explicat mai târziu că acesta este „sărutul frăţesc socialist“, prin care se pecetluieşte înţelegerea dintre liderii comunişti. Totuşi, legătura puternică dintre cei doi mari conducători Brejnev şi Honecker a făcut ca protocolul să fie încălcat, pentru o demonstraţie memorabilă. Ulterior, sărutul mai mult decât frăţesc a fost exersat şi de alţi lideri comunişti, cum ar fi Mihail Gorbaciov cu acelaşi Eric Honecker. Eric Honecker (25 august 1912-29 mai 1994) a trăit destul cât să vadă dărâmarea Zidului Berlinului, la 9 noiembrie 1989. Cu câteva săptămâni înainte fusese debarcat de la conducerea Partidului Socialist Unit din Germania. Leonid Ilici Brejnev (19 decembrie 1906-10 noiembrie 1982) a scăpat de această „oroare“ a Libertăţii. Dar chipul lui, lipit de cel al lui Honecker, a rămas imortalizat în Zidul Berlinului, în pictura graffiti ce redă sărutul pe gură al celor doi mari lideri comunişti.