RETRO

Rezumarea primului mesaj :


Mai ti minteMiha??

Așa e...le povestesc copiilor cum mă distrăm eu când eram mică,râdeam ore în șir cu ei,nu mai spun când mă întâlnesc cu veri mei ne amintim c năzdrăvănii făceam,ne-am întâlnit de sărbători acum noi ani am râs de îmi curgeau lacrimile în barbă,cu unul din veri nu mă văzuserăm de vreo patru ani,șe uita la mne  și spunea,,nu ne-am văzut de 4 ani! Și tu nu te-ai schimbat deloc..doamne o nebuna am fost..nu ca acum m-am schimbat  :hgdhg:dar dacă ar fi să scriu o carte despre mine,ar fi așa: comedie,aventură nu deia amoroasă..
Dramă,și dacă caut bine o dau și în horror

asta-i mai veche...

Ehei,ne plecau iubiți în armată,așteaptă cu sufletul la gură,să știi ca și acum sunt la fel de entuziasmata să primesc un mesaj de la un iubit..abia aștept ce vb dulci îmi mai spune,am rămas la fel ca atunci chiar de nu mai am o vârstă ...ahhh

Nostalgii, nostalgii...duioase nostalgii

..si preferi sa te intorci in trecut retraind senzatiile, nu? 

Să fiu sinceră, nu. Nu îmi plac amintirile. Nu ale mele, nu îmi place să retrăiesc stări, e useless. Eu sunt alta acum.

Mi-am calcat promisiunea ) Sunt de acord partial cu Donna. Uneori oamenii imi par niste camile , avem niste cocoase in care stocam -nu apa precum ele- ci amintiri , momente preioase din care ne extragem seva , in vremurile ''aride''. Insa desigur, nu putem trai in trecut. Anii '80 au avut ceva magic , dincolo de subiectivismul meu pe care il recunosc . Stiti, cand eram mic faceam un joc mental foarte straniu. Eram Tezeu doar ca labirintul era unul temporal , iar Minotaurul era insusi Timpul. Cand descopeream sau traiam o anume emotie pentru prima oara, vroaim cu orice pret sa o conserv. De aceea o asociam cu figuri , mirosuri, sunete si apoi foarte incantat ii puneam o eticheta. Era ca un nod in ghemul de ata al lui Tezeu , un semn de care ma puteam folosi intr-un viitor probabil. Ma rog....jocuri copilaresti ))))

Mi-e îmi plac amintirile,și îmi voi aminti cu drag acele timpuri,o copilărie frumoasă așa cum copii noștri nu au avut-o și nu o va avea niciodată,de amintiri nu putem fugi,este bine să știm cum să le administrăm să nu doară,chiar de au fost și amintiri ce mi-au distrus parțial sufletul,nu vreau să le dau uitări,fac parte din mine din trecutul meu,și fără trecut nu suntem nimeni!

Donna a scris:Să fiu sinceră, nu. Nu îmi plac amintirile. Nu ale mele, nu îmi place să retrăiesc stări, e useless. Eu sunt alta acum.

 Interesant: nu-ti place sa retraiesti amintiri, sa retraiesti stari dar totusi ai nostalgia unor vremuri demult apuse... Poti explica?

DeusInMachina a scris:Mi-am calcat promisiunea ) Sunt de acord partial cu Donna. Uneori oamenii imi par niste camile , avem niste cocoase in care stocam -nu apa precum ele- ci amintiri , momente preioase din care ne extragem seva , in vremurile ''aride''. Insa desigur, nu putem trai in trecut. Anii '80 au avut ceva magic , dincolo de subiectivismul meu pe care il recunosc . Stiti, cand eram mic faceam un joc mental foarte straniu. Eram Tezeu doar ca labirintul era unul temporal , iar Minotaurul era insusi Timpul. Cand descopeream sau traiam o anume emotie pentru prima oara, vroaim cu orice pret sa o conserv. De aceea o asociam cu figuri , mirosuri, sunete si apoi foarte incantat ii puneam o eticheta. Era ca un nod in ghemul de ata al lui Tezeu , un semn de care ma puteam folosi intr-un viitor probabil. Ma rog....jocuri copilaresti ))))

Si de fiecare data cand cautai o anumita eticheta retraiai intregul tablou emotional al acelei amintiri incarcate cu mirosuri, culori, sunete nu? 

Exact. Era si un soi de criptare , de codificare a propriilor experiente. Ma bazam cel mai mult pe simtul olfactiv. Uite un exemplu , desi e putin cam ciudat ) Era acea traditie inainte de Craciun denumita Colindete. Inainte de a strange covrigii pe care ii impartea apoi pe la poarta copiilor , care parca si ei aveau un miros specific , erau tamaiati . E una dintre cele mai ''violente'' mai vii amintiri ale copilariei. Genul de amintire care datorita vechimii ei ''preistorice'' mintea o aseaza in prezent undeva intre realitate si legenda Si da, sunt ca niste fisiere intr-un computer, iar acele etichete aplicate de mine sunt ca niste shortcut-uri

Te inteleg perfect...

Hai sa mai lasam materialismul dialectic si societatea multilateral dezolvoltata ) si sa ne aducem aminte de H G Wells ....Cam asa imi imaginez eu acea celebra masina a timpului....RETRO TIME MACHINE

Oare mai existase vrea și eu o călătorie în timp...

Discurile cu basme de la Electrecord ...discul din foto l-am avut / il am si eu

o fi frumos...ca eu nu il vad!!?

Romantic retro - futuristic architecture from the book The Martian Chronicles

Rvelionul '84...desi aveam doar 4 ani, atat s-au amuzat ai mei si au tot repetat chestia cu Zgabealta Iftode ...ca mi-a ramas perfect intiparita in memorie faza...  

Daaaa, eu aveam mai mult de 4 ani şi ţin minte bineee!!

Astazi copiii nostrii, stau la calculator, sau cu tableta in ochi si in ganduri, nu se mai da cu sania, nu se mai bat cu bulgari, nu mai stiu sa faca un om de zapada, de-abia daca mai stiu sa viseze....este atat de scurta copilaria !...
.Of, DOAMNE ! UNDE ESTI COPILARIE, CU PADUREA TA, CU TOT ?