La granita dintre stiinta si miracol

M-am gandit ca ar fi interesanta si binevenita o asemenea rubrica. As vrea sa grupam aici episoade  aproape de necrezut si totusi cat se poate de reale din analele lumii medicale.

Explorand pe Youtube luna trecuta zona topurilor , am ajuns -habar nu mai am cum - la ceva ce se numea Top virusuri letale... Desigur, stiam ce se afla pe locul 1 , o foarte veche ''cunostinta'' a umanitatii - Rabies Lyssavirus...adica Virusul turbarii. Recunosc ca am avut in timp un soi teama amestecata cu fascinatie morbida pt acest inamic invizibil pt ca in copilarie ai mei mereu ma bateau la cap cu 2 chestii : turbarea si tetanosul...grija mare la cainii vagabonzi si cuie ruginite!!! Peste toate s-au suprapus cumplitele povestiri ale  batranilor despre cazuri de turbare pe vremea cand vaccinul antirabic nu era accesibil oricui... Asa ca nu eram chiar un novice cu privire la studiul acestei entitati aflate la limita a ceea ce putem defini drept forma  viata...o blestemata molecula de ARN modificata ca sa ucida si cu o forma parca predestinata ..aceea de glont. 

Voi trece peste lupta milenara a medicilor cu acest inamic , amintind doar ca ''Nasul '' virusului - Pasteur ...i-a facut de petrecanie fara sa-l vada , microscopul electronic fiind doar un vis in acele vremuri , iar munca de laborator prestata alaturi de asistentii sai loiali se petrecea in niste conditii extreme : fiecare avea cate un pistol incarcat, iar daca vreunul dintre ei -inclusiv Pasteur- era muscat de unul dintre animalele - cobai infestate  pe care efectuau experiente , cel de langa el avea datoria sa-l impuste pe loc...nu mai e nevoie sa adaug de ce...

Intreg ''comportamentul'' acestui virus si al altora inrudite cu el sta sub semnul unei incredibile viclenii...Perfidia lui consta in faptul ca pacaleste constant sistemul imunitar si intre organsimul din moemntul in care patrunde in corp si pana la deturnarea completa a creierului victimei, urmata fireste invariabil de moarte. Mai exact , acesta nu urmeaza ''calea sangelui'' unde ar putea fi detectat si infruntat de catre sistemul imunitar ci alege sistemul nervos perferic de unde urmand caile nervoase se indreapta lent dar sigur catre tinta sa unica : creierul. 

Perioada de incubatie variaza in functie de cativa parametri -nu-i nevoie sa-i amintesc acum , oricum, se cunoaste ca identificat si contracarat din vreme cu vaccinul antirabic , sansele de supravietuire ale  persoanei infestate sunt  de 100%. Odata ce ajunge insa la creier si apar primele simptome specifice , debutand cu arsura si mancarime la locul de intial de penetrare a virusului in organism , adica locul muscaturii...raportul se inverseaza total...100% decesul....

Adica 100% a fost pana in 2004...cand un eveniment de necrezut a avut loc si a uimit lumea medicala...

Protagonista, eroina noastra se numeste Jeanna Giese , in acel an o adloescenta in varsta de 15 ani din SUA care in timp ce participa la o slujba religioasa a fost muscata de deget de un liliac care haladuia bezmetic prin lacasul de cult....Fata nu a acordat importanta acestui eveniment ceea nu pare bizar, insa de neinteles este atitudinea parintilor, care - departe de a parea niste ignoranti- nu au trimis copila la spital spre a primi ingrijiri... Asa ca dupa 3 saptamani , fata a inceput sa prezinte primele simptome ale rabiei... tremur si arsuri vagi in bratul stang de care fusese muscata, oboseala permanenta, voma , ameteli , totul culminand cu - poate semnul cel mai clar- hidrofobia....Dupa ce s-au mai pierdut alte catea zile pretioasa cu diverse investigatii inutile, deoarece atat fata cat si parintii uitasera se pare complet de incidentul cu liliacul , rezultatul analizelor a cazut ca un traznet : Rabie. Era desigur mult prea tarziu pentru vaccinare... Si atunci cuprinsi de disperare parintii au semnat un acord cu echipa medicala a spitalului prin care fata lor urma sa devina cobai....da, exista o sansa infima ca ea sa supravietuiesca .. Liderul echipei care e realizat ceea ce astazi este cunoscut sub numele de the Milwaukee Protocol , reprezinta o serie de masuri aplicate unui pacient infestat cu rabie , nevaccinat la timp si care a intrat in perioada critica ( cele 7 zile dintre primul simptom pana la deces) . Ideea acestui protocol era una pe atat de fascinanta pe atat de ...simpla. Cand am citit , prima intrebare care m-a venit in minte a fost: cum naiba de nu s-au gandit mai devreme la asta?! Dar se pare ca si medicina uneori nu se observa padurea din cazua copacilor. Deci...ceea ce ucide in turbare este disfucntionalitatea temporara a creierului si nu disruferea iremediabila a acestuia...Practic creierul este deturnat de virus incepand sa ofere comenzi organsimului care nu corespund cu realitatea... De aici provin toate, inclusiv salivatia abundenta , uneori paralizia , toate culminand cu incapacitatea de ventilatie sau stopul cardiac...Si atunci, de ca sa nu oprim creierul?! Da, sa il oprim ...sa iloprim temporar, sa cufundam pacientul intr-o coma profunda si sa dam posibilitatea sistemului imunitar sa se ocupe de virus, sa-i lasam timp...este exact ceea ce sistemul imunitar nu are : TIMP! Asadar sa-i dam timp sa lupte, sa gaseasca modalitati de atac! Desigur stimulat pe parcursul comei cu diferit agenti ..antibiotice puternice. Insa desi parea ceva extraordinar, o teorie revoltionara, datatoare de sperante la modul practic era o batalie cu Necunoscutul. Parintii vecheau rugandu-se ...insa asteptand in orice clipa un deznodamant tragic.... Nimeni pe aceasta planeta cu sau fara coma indusa si alte jonglerii nu supravietuise vreodata rabiei fara vaccinul aplicat atunci cand trebuie....Deasemenea, medicii nu putea sa intuiasca starea pacientei...eventualul progres...fata parea cufundata deplin intr-o lume a cosmarurilor , suspendata cumva intre viata si moarte. Coma a durat 6 zile...dupa 6 zile au constatat ca organismul da semne ale unui reviriment, intr-adevar sistemul imunitar avusese suficient timp sa gaseasca cheia , sa lupte si chiar sa inceapa a casitiga mici batalii cu virusii....Intreaga perioada petrecuta in spital a fost de mai binde o luna. Desi, au declarat-o ''curata'...practic a avut nevoie sa sa invete din nou sa ...mearga si sa vorbeasca...exact asa cum face un copil....intr-atat de mari fusesera pagubele produse la nivelul neurotransmitatorilor...Ani dupa teribilul eveniment , reflexele sale erau inca incetinite , dictia inca suferea , iar mersul ii era usor leganat, poticnit...Am citit de curand ca s-a casatorit , a absolvit o facultate ...deci este la mai bine de 10 ani, o persoana complet normala.

Intrebarea este daca acest protocol cu nume apropae imposibil de pronuntat a mai fost aplicat...Adica daca s-a converiti in noul Sfant Graal al medicinei...Desigur ca a mai fost..  care au fos rezultatele? Pai au fost undeva la mijloc....Adica fara indoiala ca fata nu ar fi supravietuit fara acele masuri ....Insa - si aici apare acel semnd e intrebare... Doar 12 % dintre pacineti au supravietuit , insa si acestia nu au reusit pana acum sa ajunga nici pe departe la performantele Jeannei...au ramas cu sechele evidente , cu dizabilitati...Restul reperezentand 88 % au decedat de-a lungul acelei come profunde ..insa si acestia au supravietuit dublu fata de pacientii carora nu li se aplicase defel ...si care decedasera in maim 10 zile de la debutul hidrofobiei....Concluzia finala: aacest protocol reprezinta un punct de placare si o gaselnita nemaipomenita ca si principiu in sine. Desigur , el poate fi anii ce vor urma imbunatatit... Insa nu este nici pe departe garantul absolut al reusitei... A functionat o singura data apropae impecabil...prima oara !  Desigur asta nu ar fi fost posibil daca  organsimul acelei adolescente nu ar fi prezentat un sistem imunatar absolut iesit din comun! Caci asta a fost! Se pare ca fata a fost/ este inzestrata cu ceva extrem de rar , un ssitem imunitar de combativitate extrem de rara. Ce il face sa fie astfel? Ce a continut acel sistem imunitar care a transformat=o intr-o mare supravietuitoare? Ce are ea si noi nu avem?!....Asta ramane un mister ....