Psihologie

poet_of_the_fall a scris:Mi-am amintit asta seara  de discutia cu Donna de la ''spatiul cosmic'' si felul cum mintea umana il percepe , asa ca o sa descriu niste experimente fictive din romanul Intoarcerea din stele a lui Stanislaw Lem...  Nu o sa zabovesc prea mult asupra romanului in sine, desi e unul dintre favoritele mele : niste astronauti din secolul nostru pleaca catre o stea aflata la zeci de ani lumina, calatoria durand dupa timpul navei cativa ani insa din cazua Paradoxului Gemenilor pe Pamant se scrusesera cateva secole, iar la intoarcere au surpriza nu doar sa gaseasca o lume complet noua si extrem de bizara , dar si o lume care le era intr-un mod tacit, pasiv - ostila...care dispretuia toate valorile lumii vechi cu ar fi eroismul, asumarea riscurilor, explorarea si in general orice te epunea la cel mai mic pericol. Gasisera o imensa supa calduta , o lume eminamente mediocra careia ii repugnau extremele.....
 

La un momentdat cand 2 dintre astronautii ce formasera echipajul se reintalnesc si incep sa rememoreze intamplari comune, aduc in discutie  3 experimente la care fiecare membru fusese supus inainte de Marea Calatorie , insa care nu vizasera anduranta acestora , ci rezistenta la o doza de stress extrem...In ordinea descrierii ele sunt prezentate metaforic ca fiind: Palatul fantomelor, Storcatorul de rufe si ...Incoronarea !  Ca o paranteza : sunt sigur ca sub alte denumiri si poate usor modificate ele exista si astazi la NASA ! Sa le luam pe fiecare in parte si sa dezvoltam.... Palatul fantomelor se referea la izolare extrema timp de o luna! Astronautul era inchis intr-o incinta micuta fara contact cu exteriorul...totul era ermetic, fara lumina, vibratie sau macar o pala de aer si aspirantul la statutul de astronaut trebuia sa stea acolo timp de ...1 LUNA. Si spune Olaf , povestitorul...am fost printre cei mai rezistenti , am inceput sa vad ''lucruri'' din a treia saptamna a supliciului, ''lucruri'' pe care altii incepusera sa le vada din a treia sau a patra zi: monstrii fara chipuri prelingandu-se din cadrane, multimi amorfe de entitati albicioase care intra in discutii fara sens cu mine...celmai groaznic..parti din corp pareau sa capete o anume independenta si daca nu ar fi fost explicatiile teoretice pre-test , as fi jurat ca bratele , capul ..imi erau posedate de demoni....unii clacau , incepand sa implore sa fie scosi de acolo, zgraptanand cu unghiile interiorul capacului....


Al doilea test era supranumit Storcatorul de rufe si consta bineinteles in centrifuga..capabila sa acclereze pana la 400 G ...adica sa cantatresti pt o fractiune de scunda de 400 ori propria greutate...si desi nimeni nu incercase, pt ca ar fi transfomat un corp automat intr-o baltoaca de sange....limita de 100 G era si ea teribila , dupa o zecime de secunda sangele fortat in exteriorul pielii  se imprima in maieul celui testat...


Al treilea test si cel mai bizar ....bizar pt mine ...sau poate eu nu inteleg despre ce-i vorba, pt ca una este sa visezi la spatiu sideral si alta e sa fii acolo....in fine....ultimul test se numea sugestiv Incoronarea si o sa incerc sa citez cat mai mult: erai dus cu naveta mica in spatiu la o dsitanta de Terra in care ea se vede cam de 5 ori cat Luna  deschdeau o trapa , te expulzau in spatiu si plecau    Desigur cotumul era impeecabil, te ferea de orice radiatie cosmica, era calduros , oxigen de cea mai buna calitate , ba chiar il hranea pe astronaut la fiecare 2 ore cu o pasta speciala....dar...un singur lucru nu avea costumul , un receptor...asa ca te trezei brusc singur suspendat cu haul si stelele in jurul tau, lipsit de greutate , iar tot ce-ti puteau auzi era propria voce si asteptarea era destuld e lunga...si asta era tot...insa oamenii innebuneau acolo sus, erau tarati -cei mai multi dintre ei- inapoi in nava zbatandu-se in convulsii epileptice. Acesta era testul care se ridica total impotriva strafundurilor umane, o anihliare totala...era precum un gust al eternitatii care patrundea in tine si te lasa sa-i cunosti oroarea...schimbarea perceptiei propriei corporalitati...lipsa de rost a gurii, absenta miscarilor...in costum crestea mocnit un urlet interior pana cand era exteriorizat..nenorocitii urlau : de ajuns!!!! 


Eroul trecuse cu bine testul...trisand!  ce facuse? cand fusese zvarlit in spatiu... inchisese ochii si apoi incepuse sa se gandeasca la lucuri calde, familiare cu o parte a mintii poate..numrand secundele.....




Insa.......toate acstea se petreceau intr-un spatiu familar...deschideai ochii si vedeai Terra albastra si poate familara Luna... acolo unde fusesera trimisi la ani-lumina de Soare ...in jurul lui Arcturus o giganta rosie de mii de ori mai mare ca astrul nostru......lucrurile statusera cu mult mai cumplit.....


si gata !     P.S. natura si mai ales natura umana are oroare de vid ......