Fascinaţia spaţiului cosmic

Scris de **Donna** Vin Aug 07, 2015 7:31 am

Rezumarea primului mesaj :

Am găsit un articol care merită citit....şi vizionat, o să vedeţi o animaţie super-interesantă!!

Noi IMAGINI captivante, publicate de NASA: „Faţa nevăzută a Lunii”, surprinsă în mişcare

NASA continuă seria de imagini spectaculoase surprinse de pe satelitul DSCOVR cu o animaţie în care este redată latura întunecată a Lunii, care nu se poate vedea de pe Pământ.

Animaţia este creată cu ajutorul mai multor fotografii captate de camera telescopică EPIC (Earth Polychromatic Imaging Camera), montată de NASA pe satelitul Deep Space Climate Observatory (DSCOVR), lansat în spaţiu pe 11 Februarie 2015.

Restul articolului aici

Scris de **DeusInMachina** Mar Noi 17, 2015 9:33 pm

Cand l-am vazut initial...ceea ce m-a socat a fost finalul...ma asteptam ca dincolo de Univrsul Cunoscut sa fie cel ''Necunoscut'' iar apoi Multiversul...dar nu ma asteptam la Omniverse...care-i dincolo de tot ceea ce noi putem intelege azi...

Scris de **Donna** Vin Dec 04, 2015 8:47 pm

To infinity...and beyond
A 3D map of space that provides a new understanding of how the heavens unfolded

WE ARE ALL familiar with maps of the globe, as though seen from space, unfolded onto a flat page with America on the left and China on the right. This map, with its glowing web of blobs and veins like so many city lights at night, shows space seen from Earth similarly unfolded. But unlike those two-dimensional maps, this one allows us to see in three dimensions: up and down, left and right, and then out through the universe. It’s a map of galaxies, bundled into clusters and superclusters.

The haze running through the middle is our own galaxy, the Milky Way. At the top is a bright density of blue—the Coma Cluster, which contains 1,000 galaxies. Below it there’s a purple patch called the Virgo Cluster. The purple is important. The galaxies are coloured according to their distance from us: the purple bits are closest, the red farthest away. But they are all in what astronomers, with their vertiginous sense of scale, call the “local universe”—which stretches for 380m light years.

It was published in 2011, the result of a project led by John Huchra, who until his death in 2010 was a professor at the Harvard-Smithsonian Centre for Astrophysics. “The idea”, says Professor Robert Kirshner, his friend and colleague, “was that while it’s easy to map the two-dimensional position of something on the sky—how far east, west, north or south it is—finding its distance from us is much harder. But once you find out where something is, you’re on the trail to knowing how it got there.”

Since the 1970s Huchra had been calculating the distances of galaxies using a phenomenon called redshift, discovered in the 1920s by Edwin Hubble, who found that when light is emitted by a moving object, its wavelength changes. If the object is moving towards you the light shifts to the blue end of the spectrum; farther away it shifts to the red end. Hubble saw that light from almost every galaxy is redshifted. Then he found something else: “Hubble’s really big discovery”, Kirshner says, “was that the velocities of those galaxies and their distances from us were proportional. By itself that’s astonishing, the story of an expanding universe. But as a practical matter, by measuring the wavelength of the light you get a number that’s proportional to the distance. And that tells you which ones are nearby and which are far away.” That proportion is called the Hubble Constant.

When Huchra and his colleagues began measuring the redshifts of galaxies, they found extraordinary cosmic structures. Mapping the northern sky in the 1980s, they found a wall of galaxies 500m light years long, 200m light years wide and 16m light years thick. Called the Great Wall, it‘s been likened to a giant cosmic duvet. They saw voids between clusters of galaxies hundreds of millions of light years across. They began to see that the universe is clumpy rather than smooth, and that galaxies are strung out on filaments—“like the bubbles in a soap dish”, Kirshner says—and that the best theories of how the universe was formed couldn’t account for what they were seeing.

While those earlier maps had been of portions of the sky, in 2005 work began on this map of the entire local universe. The first step was a 2D map of the sky, but there was one thing blocking the view: our own galaxy. The Milky Way is full of dust, which obscures large parts of the cosmos and creates what astronomers call the “Zone of Avoidance”.

To get round that problem, the astronomers worked in infra-red. “In the infra-red, the dust from our galaxy is easier to see through,” says Karen Masters, who worked with Huchra. Then they added redshift measurements to give the map its third dimension. “One of the big advantages of this map”, Masters says, “is that it reveals structures that, because we’re embedded in them, are difficult to see by looking in any one direction. Wherever there’s a very large concentration of galaxies, all the galaxies round it move towards that point. And it seems like the biggest concentration in our part of the universe is just behind the Zone of Avoidance.” In other words, it helps to show us where the Milky Way is going.

So how did the universe come to look like this? The answer appears to be hiding in plain sight. “Clusters of galaxies seem to be held together by gravity,” Masters says. “But we know they couldn’t be held together by their own gravity, by the gravity of the stars within them. We know there’s a material out there which we can’t see but which has gravity: dark matter. It’s easy to simulate on a computer, and if you make simulations of dark matter and what it does to the universe, you end up with structures that look a lot like what you see here. So this is the current thinking: that the galaxies you’re looking at are just lighting up the underlying field of dark matter.” ~ SIMON WILLIS

SIMON WILLISis digital editor of Intelligent Life and a former associate editor of Granta

http://www.intelligentlifemagazine.com/

Scris de **DeusInMachina** Vin Dec 04, 2015 9:04 pm

da....dark matter and dark energy...ceea ce putem observa in Univers - materia ''obisnuita'' reprezinta parca doar 5 % !!! In jur de 20 % materie intunecata iar restul , - majoritatea covarsitoare- este energie intunecata...Iar daca despre materia intunecata s-au mai realizat unele ipoteze si sunt sperante minime ca ar putea fi ''reperata'' si analizata...despre energia intunecata ...NIMIC Poate cu exceptia faptului ca la nivel Universal contrabalanseza gravitatia si este deci responsabila de expansiunea accelrata a Universului...

Scris de **Donna** Dum Dec 06, 2015 8:34 pm

Fascinaţia spaţiului cosmic - Pagina 3 Imageresize

În luna iulie a acestui an oamenii de ştiinţă au anunţat descoperirea unei găuri negre care creşte extrem de rapid, depăşind chiar şi viteza de creştere a galaxiei din care face parte, conform unui material publicat de NASA.

Această descoperire pune sub semnul întrebării unele aspecte cuprinse în teoriile existente despre dezvoltarea galaxiilor. Această gaură neagră a fost descoperită prin intermediul telescopului spaţial Hubble, aparţinând NASA, iar existenţa ei a fost confirmată şi de observaţiile realizate prin intermediul programului Sloan Digital Sky Survey dar şi prin telescoapele XMM-Newton, aparţinând ESA şi respectiv Chandra X-ray Observatory, aparţinând NASA.

Observaţiile au fost continuate de Benny Trakhtenbrot, de la Institutul pentru Astronomie din Zurich, alături de o echipă internaţională de astrofizicieni, prin intermediul telescopului Keck din Hawaii. Datele obţinute de echipa coordonată de Trakhtenbrot au confirmat creşterea rapidă a găurii negre supermasive situată în galaxia CID-947.

O gaură neagră este un obiect astronomic limitat de o suprafaţă, denumită "orizontul evenimentului", în interiorul căreia câmpul gravitaţional este atât de puternic încât nimic nu poate scăpa din interiorul său, nici măcar radiaţia electromagnetică, inclusiv lumina, potrivit Agerpres. Din această cauză interiorul său este invizibil, de aici provenind şi numele.

În ciuda invizibilităţii interiorului, existenţa unei găuri negre poate fi dedusă prin observarea interacţiunii ei cu materia din jur. Astrofizicienii sunt de părere că în centrul majorităţii galaxiilor, inclusiv Calea Lactee, se află câte o gaură neagră supermasivă. Gaura neagră din centrul galaxiei noastre se află în direcţia constelaţiei Sagittarius A* şi ar avea masa de peste patru milioane de ori mai mare decât a Soarelui, constrânsă într-un spaţiu cu raza mai mică de 17 ore lumină.

http://www.descopera.ro/

Scris de **DeusInMachina** Lun Dec 07, 2015 10:46 am

Da...o Gaura Neagra este un nonsens din multe puncte de vedere....mai ales acel punct central asa numita Singularitate unde legile fizicii asa cum le stim sucomba...multi spun ca e un portal ce duce catre ''altceva''...altii zic ca fiecare Gaura Neagra ar fi un Big Bang in miniatura si ca materia ce intra , iese pe ''cealalta parte '' generand un Uunivers Nou...

Scris de **Donna** Lun Dec 07, 2015 2:59 pm

E mai mult decât fascinant, un subiect despre care aş putea citi oricât, fără să mă plictisesc!!

Scris de **DeusInMachina** Dum Dec 13, 2015 11:55 am

https://www.facebook.com/HuffPostAustralia/videos/1700999563454503/

Scris de **Donna** Dum Dec 13, 2015 11:58 am

Super mişto, Marte arata fascinant!!!

Scris de **DeusInMachina** Dum Dec 13, 2015 11:59 am

Ar fi fost culmea sa nu-ti placa, doar e patronul tau cel ...belicos... SADA

Scris de **Donna** Dum Dec 13, 2015 1:47 pm

EVENIMENT INEDIT: Luna plină va fi vizibilă de Crăciun, pentru prima dată în ultimele patru decenii

Pentru prima dată în acest secol, Luna plină va străluci pe cer în prima zi de Crăciun. Potrivit site-ului The Weather Channel, ultima Lună plină care a fost vizibilă de Crăciun s-a produs în 1977. Următorea coincidenţă astronomică de acest tip va avea loc abia în 2034.

Locuitorii de pe continentul american vor fi cel mai bine plasaţi pentru a putea să admire fenomenul, în noaptea de Ajun, în timp ce europenii vor putea să vadă Luna plină chiar în prima zi de Crăciun.

Luna plină din 25 decembrie, supranumită şi "Luna rece" sau "Luna nopţilor lungi", va atinge punctul de maximă vizibilitate în jurul orei 13.11 (ora României, n.r.).

http://www.mediafax.ro/

Scris de **Donna** Dum Ian 03, 2016 3:54 pm

Top 6 spectacole astronomice în 2016!!

http://www.europafm.ro/top-6-spectacole-astronomice-in-2016-galerie-foto/

Scris de **DeusInMachina** Dum Ian 03, 2016 4:48 pm

Foarte interesant asfsf

....abia astept, pacat ca nu mai am telescopul , chiar daca era foarte putin performant..

Scris de **DeusInMachina** Dum Ian 03, 2016 4:53 pm

Apropos de Antares , aceasta super giganta rosie din constelatia Scorpionului, este IMENSA ....pun o foto cu ea in comparatie cu Soarele nostru..... O poza socanta , zic eu Very Happy

Ar trebui sa lupa sa observam Soarele ... Fascinaţia spaţiului cosmic - Pagina 3 Antares_compared_to_sun

Scris de **Donna** Dum Ian 03, 2016 4:58 pm

Chiar că e uluitoare!!!!! şi te face să te simţi aşa mic....

Scris de **DeusInMachina** Dum Ian 03, 2016 5:00 pm

Eeeee, asa sunt cam toate stelele din constelatia Scorpio...ele se hranesc din cele vecine .... spero

le acapareaza cumvaa , le inglobeaza, le inrobesc... fdfsf

Scris de **Donna** Mier Ian 06, 2016 10:26 am

O imagine, mă rog, o ilustraţie făcută de un artist (an enterprising artist), care se spune că ar captura esenţa Universului...

This Is the Entire Universe Squeezed into One Image

Fascinaţia spaţiului cosmic - Pagina 3 Observable-universe-logarithmic-image-square

articolul aici

Scris de **DeusInMachina** Mier Ian 06, 2016 1:30 pm

Da, am citit pe FB....doar ca aceasta=i doar Universul Cunoscut noua...Nu putem cunoaste ''restul'' din simplul motiv ca Lumina nu a avut inca timp sa ajunga pana la noi...