Drumurile noastre, poate...
3 participanți
Pagina 2 din 2
Pagina 2 din 2 • 1, 2
Drumurile noastre, poate...
Rezumarea primului mesaj :
Simetrie - Marin Sorescu
Mergeam asa,
Cand deodata in fata mea,
S-au desfacut doua drumuri :
Unul la dreapta,
Si altul la stanga,
Dupa toate regulile simetriei.
Am stat,
Am facut ochii mici,
Mi-am tuguiat buzele,
Am tusit,
Si-am luat-o pe cel din dreapta
(Exact cel care nu trebuia,
Dupa cum s-a dovedit dupa aceea).
Am mers pe el cum am mers,
De prisos sa mai dau amanunte.
Si dupa aceea in fata mea s-au cascat doua
Prapastii :
Una la dreapta
Alta la stanga.
M-am aruncat in cea din stanga,
Fara macar sa clipesc, fara macar sa-mi fac vant,
Gramada cu mine in cea din stanga,
Care, vai, nu era cea captusita cu puf!
Taras, m-am urnit mai departe.
M-am tarat ce m-am tarat,
Si deodata in fata mea
S-au deschis larg doua drumuri.
"V-arat eu voua !" - mi-am zis -
Si-am apucat-o tot pe cel din stanga,
In vrajmasie.
Gresit, foarte gresit, cel din dreapta era
Adevaratul, adevaratul, marele drum, cica.
Si la prima rascruce
M-am daruit cu toata fiinta
Celui din dreapta. Tot asa,
Celalalt trebuia acum, celalalt...
Acum merindea imi e pe sfarsite,
Toiagul din mana mi-a-mbatranit,
Nu mai dau din el muguri,
Sa stau la umbra lor
Cand m-apuca disperarea.
Ciolanele mi s-au tocit de pietre,
Scartaie si maraie impotriva-mi,
C-am tinut-o tot intr-o greseala...
Si iata in fata mea iar se casca
Doua ceruri :
Unul in dreapta.
Altul la stanga.
La capătul fiecărui gând e un drum. Fiecare zi înflorește mai întâi si-ntâi in spatele pleoapelor, acolo unde începe visarea.
Nu știu dacă ideea topicului despre drumuri e nouă. Poate m-am gândit dintotdeauna la calea pe care urmează să apuc și poate niciodată nu am reușit sa găsesc răspunsul corect...
Pe scurt, e despre căi, poteci, cărări, potecuțe, toate imaginile, piesele muzicale sau gândurile care vă trag de mânecă și va îndeamnă sa le postați, așa cum m-a îmbiat pe mine poezia lui Sorescu...
Simetrie - Marin Sorescu
Mergeam asa,
Cand deodata in fata mea,
S-au desfacut doua drumuri :
Unul la dreapta,
Si altul la stanga,
Dupa toate regulile simetriei.
Am stat,
Am facut ochii mici,
Mi-am tuguiat buzele,
Am tusit,
Si-am luat-o pe cel din dreapta
(Exact cel care nu trebuia,
Dupa cum s-a dovedit dupa aceea).
Am mers pe el cum am mers,
De prisos sa mai dau amanunte.
Si dupa aceea in fata mea s-au cascat doua
Prapastii :
Una la dreapta
Alta la stanga.
M-am aruncat in cea din stanga,
Fara macar sa clipesc, fara macar sa-mi fac vant,
Gramada cu mine in cea din stanga,
Care, vai, nu era cea captusita cu puf!
Taras, m-am urnit mai departe.
M-am tarat ce m-am tarat,
Si deodata in fata mea
S-au deschis larg doua drumuri.
"V-arat eu voua !" - mi-am zis -
Si-am apucat-o tot pe cel din stanga,
In vrajmasie.
Gresit, foarte gresit, cel din dreapta era
Adevaratul, adevaratul, marele drum, cica.
Si la prima rascruce
M-am daruit cu toata fiinta
Celui din dreapta. Tot asa,
Celalalt trebuia acum, celalalt...
Acum merindea imi e pe sfarsite,
Toiagul din mana mi-a-mbatranit,
Nu mai dau din el muguri,
Sa stau la umbra lor
Cand m-apuca disperarea.
Ciolanele mi s-au tocit de pietre,
Scartaie si maraie impotriva-mi,
C-am tinut-o tot intr-o greseala...
Si iata in fata mea iar se casca
Doua ceruri :
Unul in dreapta.
Altul la stanga.
Ultima editare efectuata de catre Donna in Mar Apr 25, 2017 7:40 am, editata de 1 ori
Re: Drumurile noastre, poate...
wow...imi aminteste de la Boheme a lui Aznavour
poet_of_the_fall- Forumist albastru
- Mesaje : 724
Re: Drumurile noastre, poate...
,,Spiritul unei călătorii constă în libertate, perfecta libertate de a gândi, a simți și a făcea ceea ce îți dorești. "
William Hazlitt
William Hazlitt
Re: Drumurile noastre, poate...
Un drum e doar un drum, şi nu este un afront adus propriei persoane sau altora, dacă îl părăsim pentru că aşa ne spune inima. Priviţi fiecare drum îndeaproape şi atent. Încercaţi-l de câte ori consideraţi că e nevoie. Apoi, puneţi-vă o singură întrebare. Acest drum are o inimă? Dacă are, atunci drumul este bun; dacă nu, nu ne este folositor în niciun fel.
Carlos Castaneda
Carlos Castaneda
Re: Drumurile noastre, poate...
Drum crucial - Ion Minulescu lui Al Tzigara-Samurcaş Pe scara sufletului meu M-am întâlnit cu bunul Dumnezeu – Eu coboram mâhnit din conştiinţa mea, Iar El urca surâzător spre ea!... Şi ne-am oprit la jumătatea scării Încrucişându-ne în clipa-ntâmpinării Săgeţile perechilor de ochi, ca de-obicei – Ah! ochii Lui cum semănau cu ochii mei! Pe scara sufletului meu M-am întâlnit din nou cu Dumnezeu – El cobora solemn din conştiinţa mea Iar Eu urcam surâzător spre ea!... „Revista Fundaţiilor regale”, VI, nr 2, februarie 1939 |
Re: Drumurile noastre, poate...
Nu toate drumurile care ni se deschid în față sunt pavate cu flori sau intenții bune....uneori ne înșelăm, iar alegerile făcute se dovedesc a nu fi deloc cele mai bune, ba chiar sunt unele proaste de tot....
Și atunci nu avem de făcut decât un singur lucru....de fapt două: să înghițim în sec și să mergem înainte...
Și atunci nu avem de făcut decât un singur lucru....de fapt două: să înghițim în sec și să mergem înainte...
Pagina 2 din 2 • 1, 2
Pagina 2 din 2
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
|
|