Dialoguri , monologuri, franturi, decupaje...

Am dorit un topic despre scene ...Scene din cartile si/sau filmele care ne-au placut , replici memorabile...Se spune ca filmele si cartile sunt ca si oamenii si eu cochetez cu aceasta idee ...Adica sunt unele spre care ne intoarcem mereu, patrund cumva in noi, devin uneori- fara sa stim sau dorim -niste vesnice repere , faruri calauzitoare, .... Insa chiar si cea mai fascinanta carte sau un film memorabil cu care ne-am identificat candva ...contin pasaje insipide , actiuni , descrieri sau personaje ceva mai fade ...un adevarat balast ...Chiar si in operele noastre de capatai nu straluceste chiar totul... Asa ca m-am decis sa colectionez aici - daca le pot spune atfel- niste esente ale esentelor , la creme de la creme.... Replicile, scenele  cu pricina - in caz ca doriti sa postati - pot fi insotite de imagini sau video-uri care sa intareasca cumva esenta pe care dorim sa o relevam....Eu o voi face , pentru ca mereu am fost un adept al sincretismului...

Cum de mi-a venit ideea asta astazi?... Pentru ca in urma cu apropae un secol, mai exact pe 22 august 1920 se nastea in Ilinois marele , imensul Ray Bradbury , scriitorul SF  de care m-am simtit de departe cel mai apropiat . Nu stau acum sa enumar operele sale , cert este ca romanul care mi-a placut cel mai mult este Cronici Martiene .... Sunt atatea scene emotionante, teribile  in roman incat mi-a fost tare greu sa aleg . Cartea este despre colonizarea planetei Marte intr-un viitor apropiat , insa accentul cae de obicei cade pa latura tehnologica in astfel de romane este aproape inexistent. Lirismul este la al acasa, drept pentru care eu am perceput romanul ca pe un gigantic poem vers alb. Colonizarea nu e decat un pretext pentru realizarea unei radiografii 'de profundis'  a naturii umane, vizand uneori cu note de umor amar insasi structura societatii americane contemporara lui Bradbury...

Scena si replicile alese fac parte din capitolul 'Si Luna va fi la fel de de stralucitoare ' sau asa cum apare alteori ' A patra expeditie'.... Da, dupa ce primele 3 esuasera lamentabil din varii motive, martienii telepati ucigand membrii echipajelor - intuind adevaratele intentii colonizatoare, agresive ale pamentenilor- , pe fondul instabilitatii extreme si al unui nou razboi mondial pe Terra , pamantenii insista pentru batranul Marte si o a 4 a expeditie este trimisa... Spre uimirea astronautilor , acestia gasesc un Marte - ruina , pustiit , 'bastinasii' morti din pricina virusurilor transmise -vara voia lor- de primii temerari.... Pasind prin orasele martiene moarte incepe sa mocneasca un conflict intre majoritatea echipajului care dorea doar ''sa se distreze'' sa defuleze dupa indelunga calatorie interplanetara si Jeff Spender - savantul si in special arheologul expeditiei , un introvertit , , care dorea respect pentru vechea civilizatie martiana si mai multa sobrietate fata de disparitia subita a unei intregi rase atat de fascinante ..mijlocitor intre cele 2 tabere beligerante fiind capitanul- comandantul Wilder...Dupa cateva contre si la propriu si la figurat , Spender paraseste echipajul, dispare pentru cateva zile, ceilalti - in afara de capitan- considerandu-l - cu bucurie nedisimulata- mort....Intr-una din zile Spender revine insa parca de niecaieri in tabara cu o veche arma martiana si ucide 4 dintre  fostii camarazi clamand ca in transa : EU SUNT ULTIMUL MARTIAN! Scuturandu-se apoi de forta  nelumeasca ce parca pusese stapanire pe el si tremurand...regreta pentru o clipa cele intamplate si fuge , alergand greoi pe coasta unei coline martiene si renuntand - desi ar fi putut lesne sa ii ia prin surpindere pe camarazii ramasi in viata- sa ii ucida.... Realizand ce se intamplse incepe desigur vanatoarea ...si ne este descrisa o scena demna de Vestul Salbatic cu Spender ''cocotat'' pe culmea colinei cauflat de stanci si tragand disperat cu arma martiana si rastul echipajului in frunte cu Wilder raspunzand la fel si inaintand pas cu pas spre a-l incercui... Ce nu stiau haituitorii era ca in sufletul celui care ii conducea catre prada se dadea o lupta teribila...La un momentdat cand Parkhill - personaj care va reveni mai tarziu in roman ca proprietar al unei tarabe de hot dogs  - propune cu ura ca Spender ''sa fie impuscat in cap ca un criminal de rand'' , capitanul intervine si hotaraste sa urce singur panta care ducea spre stancile in spatelele carora se pitea Spender. Se aud desigur proteste...cum ca este sinucidere curata si altele, insa Wilder este hotarat , intuind cumva adevarata natura a lui Spender .... Cei 2 barbati se aseaza sfarsiti pe stancile colbuite si sub palidul soare martian, in aerul rarefiat si bolnavicios  care le sfasia plamanii , incepe un dialog straniu  ....

Wilder: De ce ai facut-o? 
Spender: Pentru ca ceea ce obtinusera acesti martieni este de 100 de ori mai bun decat orice am putea spera noi...Am umblat prin orasele lor cat am lipsit si as fi fericit  sa-i pot considera stramosii mei...
Wilder : Si de aia ai inceput sa impusti oameni? 
Spender: Evitand raspunsul direct.... Impleteau armonios arta , religia , viata ...
Wilder: Si de aceea i-ai impuscat?...
Spender: Ai auzit vestile din Congres dinaintea placarii noastre? Daca semnalul nostru e pozitiv , vor sa infiinteze centre de cercetare atomica , se vor lupta pentru baze , Marte va deveni o extensie a Pamntului, Marte va fi terminat! Tii minte cand Cortez a invadat Mexicul? O intreaga , minunata civilizatie a fost ruinata de bigoti lacomi si absurzi! Cand am ajuns aici , m-am simtit iesit din cadrul lor de referinta , eliberat de morala si obiceiurile lor! Nu le ajunge ca au distrus o planeta , vor sa o distruga si pe aceasta....Nu trebuie decat sa va ucid pe toti ...pana la urmatoarea expeditie va trece multa vreme, vor considera Marte prea ostil...iar daca vor reveni, ii voi astepta si ii voi ucide!! 
Wilder : Dupa o idnelungata tacere....si totusi nu ne-ai ucis pe toti! 
Spender : Nu...Dupa ultimul omor, am ralizat ca prin venele mele inca mai curge suficinet ''sange pamantean'' ....Insa acum mi-am recuperat incederea si intetionez sa termin cea ce am inceput....
Wilder : Tace si zambeste....
Spender: Enumerand diferentele dintre ''noi'' si ''ei'' , inclinand desigur balanta catre martieni concluzionand : Suntem o rasa pierduta!
Wilder: Zambind....si martienii sunt o rasa gasita! 
Spender il invita mai apoi pe capitan la o mica plimbare , o escapada intr-un oras  martian ..in timp ce restul echipajului asteapta nerabdator si intaratat...
Spender: Daca printr-un miracol voi castiga, te voi cruta capitane ....
Wilder: Ma inviti sa locuiesc aici impreuna cu tine?
Spender: Ai vazut doar ....Poti citi , am gasit carti martiene vechi de mii de ani, te pot invata sa citesti, poti asculta muzica martiana veche de 50 de mii de ani... 
Wilder: Multumesc, dar nu....
Spender: Acum am pentru ce trai, am deja aproape o religie ...asta ma face un ucigas si mai tenace...Este ca si cum ai invata din nou sa respiri...De ce vrei sa te intorci la ei? Sa asculti muzica cu portofelul - nu cu glandele?! Spune-mi ce-ti ofera, ce-mi ofera civilizatia voastra?!...
Wilder: Nu stiu, imi curge prea mult sange omenesc prin vene...
Spender: Chiar si cand ai sansa de a trai in acest Paradis?...
Wilder : Confuz...Chiar si asa...nu mi-am pus niciodata intrrebarea asta..uite acum am ajuns sa mi-o pun...Ramas bun Spender , trebuie sa cobor la ceilalti sa conduc atacul...
Spender: Capitane, macar promite-mi ceva : daca voi veti castiga, fa orice trebuie sa faci sa impiedici invazia..distrugerea planetei.... Si daca de ajuta cu ceva ....GANDESTE-TE LA MINE CA LA UN TIP NEBUN CARE A LUAT-O RAZNA INTR-O ZI DE VARA SI NU SI-A MAI REVENIT....

Si atacul este reluat... Wilder mediteaza in timp ce urca panta alaturi de ceilalti: Urasc sa fac asta, sa ma furisez sa fac planuri, urasc senzatia de a crede ca fac bine cand de fapt nu sunt sigur de asta....De fapt cine sunte noi ? Majoritatea! Majoritatea nu greseste niciodata, nu? Cine e majoritatea asta si cine face parte din ea ? Cum am ajuns eu sa fac parte din majoritata asta putreda?!...Nu ma simt confortabil, poate un singur om sa aiba dreptate cand toti ceilalti sunt impotriva lui?!... Fu trezit de urletul de om beat si pus pe harta al lui Parkhill....O sa-i sleiesc creierii aia blestemati!!!  Capitanul se pemeni ingrozit cand cosntata ca arma pe care o tinea in mana se indreptase imperceptibil spre spatele lui Parkhill! Fusese gata sa-l impuste pe Parkhill.....Spender nu mai tragea si prin spatiul dintre cele 2 stanci i se vedea pieptul pulsand...Capitanul Wilder spuse: nu voi ! Doar eu o sa trag!  Doamne, voi mai putea vreodata trai in pace , gandi Capitanul?.. Sopti mai mult pentru sine...du-te Spender  , du-te intr-unul din dragile tale orase martiene ....Pieptul lui Spender contnua sa se zbata ritmic intre stanci si ...Cpaitanul tinti ...iar pietricele de la picioarele lui Spender devenira rosiatice..Urca si il vazu mort cu manile inclestate, una pe arma , cealalta pe cartea argintie martiana.... De ce n-a fugit? A avut incredere in mine? S-a gandit ca eu sunt diferit? Oare el m-ar fi crutat? Cine sunt eu?.......Gasira intr-un vechi cimitir martian un fel de sarcofag si il asezara pe Spender intr-un fel de racla de argint cu balsamuri vechi de mii de ani... ultimul lucru pe care il vazura a fost figura lui linistita....
Spre seara , colindand aiurea Parkhill dupa o noua betie incepu sa traga cu arma spulberand crenelurile fragile si ferestrele de cristal ale uneu case martiene ...Capitanul il prinse pe Wilder si-i zbura dintii.......


Sper ca e faina ideea , sa aducem la lumina franturi, esente din opere care ne-au placut...Si sper ca prima postare n-a fost prea stufoasa 

Minunat, eu una am citit cu sufletul la gura!! Admirabil povestit, cum sa fie stufos? Am devorat!! Asta îmi aduce aminte de o alta povestire a lui Bradbury, inclusa in volumul acela despre care îți povesteam...,,Omul pictat/desenat "...povestirea cu expediția interstelara care il urmarea pe Mântuitor din planeta in planeta, oriunde ajungeau El tocmai plecase ....
Da, am văzut ieri ca se împlinesc parca 96 de ani de la nașterea lui, si m-am gândit la tine!
Admirabila si ideea topicului!

Daaa, poate facem schimb de carti    Acum voi aduce la lumina o scena dintr-un film care m-a impresionat tare mult, de fapt un serial... OZ - FEDERAL PRISON ! Cateva cuvinte lamuritoare: Acest serial a facut furori la vremea sa, actiunea se petrece 99% intre zidurile unei inchisori de maxima siguranta , mai exact intr-un departamant, compartiment experimantal al acesteia denumit oaRecum ironic de catre detinuti si chiar de catre conducere EMERALD CITY... Considerat a fi o ideea menita de a imbunatati viata detinutilor, experimentul este departe de a fi o reusita , bandele din Em City luptandu-se intre ele : musulanii, arienii ( neo-nazisti) , latinos, homeboys, italienii ( wise guys inchisi pt apartenenta la Mafie) , o mica banda irlandeza si alte persoanje care lupta pe cont propriu, fiecare tineste suprematia sau obtinerea unor avantaje temporare.... Serialul este lung, 6 sezoane....Balanta oscileaza cand de o parte cand de cealalta , la finaululs sezonului 1 de ex, areloc chiar o revolta ..insabusita in sange..., executii pe scaunul electric oprite in ultima secunda , evadari ( in grec batran si foarte pasnic, Busmalis poreclit cartita deoarece nu se putea abtine sa nu sape  ) si care evadand de 2 ori antreneaza cu sine si alti detinuti periculosi etc etc...In fine, este un serial genial...singurele momente cand actiunea trece de zidurile inchisorii este atunci cand ''naratorul'' - si el detinut dealtfel si care este ca un ghid din umbra in fiecare episod , prezinta intrarea in scena a unui nou detinut. Cateva cuvinte despre ce facea in libertate si crima pentru care fusese incarcerat...Desigur, serialul pune accent pe cativa detinuti -aadevaratele vedete- , ceilalti avand roluri mai mult sau mai putin pasagere.....
Scena pe care doresc sa o impartasesc are ca protagonisti 2 personaje '''mai mult decat secundare''' daca le pot spune astfel si are loc ''hat-departe'' in serial catre finalul ultimului sezon....Deci finalul finalului... Primul dintre protagonisti este o femeie  Stella ...O idealista, o luptatoare venita in Oz ca bibliotecar... 

O femeie care oscileaza intre pasiunea pentru viata si carti si o angoasa care o macina in permanenta - spaima de a nu i se rectiva cancerul de san de care suferise- , o rebela si o liberala prin excelenta . La un momentdat intalneste in periplul printre detinuti si incercarile sale - de cele mai multe ori sortite esecului- sa a-i determina pe acestia sa citeasca ..pe un tanar , proaspat iesit din adolescenta , un ''latino'' denumit Pablo Rosa... Ajuns in Oz pentru o crima ! dar o crima complet neobisnuita... Fiind la colegiu si dorind sa-si impresioneze colegii, venise la scoala cu un pistol imprumutat si in pauza , pe culoarele liceului avusese proasta inspiratie sa traga in sus , ca un soi de foc de avrtisment, insa glontul patrunsese prin tavan si ajunsese la  etajul de deasupra omorand pe loc o eleva nevinovata....  Isprava asta il costase ani grei de inchisoare , iar mediul, teama de necunoscut, ostilitatea celorlalti il transformsera in scurta vreme intr-o fiara,cultivand in sufletul baiatului tot ce era mai rau...Deja se alaturase unei bande de alti ''latinos'' cand este ''gasit'' de Stella ....Bibliotecara intuieste insa ca dincolo de aspectul de dur , baiatul era doar un ratacit teribilist si incearca ''sa-i salveze sufletul''....La inceput Pablo o pacaleste , simuland ca ar fi interesat de citit, imprumuta carti imense , grele, cartonate   si ea ealizeaza atunci cand gaseste coperta uneia manjita se sange , ca baiatul le luase doar ca sa-si pocneasca  cu ele colegul de celula spre a-l teroriza si domina...In sfarsit  intre cei 2 se leaga usor ...o bizara relatie spirituala , insa cand lucrurile incepusera sa se indrepte , apar iarasi probelemele pentru amandoi...Intr-o incaierare spontana raneste grav un alt detinut si este dus la carcera pentru o perioada nedeterminata iar ei....ii revin vechile simptome si realizeaza ca trebuie sa se opereze....Afland despre baiat si cunoscnadu-i fragilitatea emotionala intelege ca baiatul va avea tendinte suicidale si discuta cu conducerea care se arata impasibila ...Ar vrea sa-i citeasca insa - prin lege - nimeni nu se poate apropia de carcera , in afara de gardianul desemnat sa-l pazeasca , asa ca recurge la o stratagema periculoasa....Cu ulitmii bani mituieste gardianul... si cu cu ultimele forte - sfarsita de puteri din cauza suferintei fizice......- avand o carte in mana se apropie de usa carcerei..... Pesiajul este vadit sumbru , un culoar intunecat , cetos ...prin care abia razbat cate raze de lumina provenite de la ferestrele cu gratii....Gardianul casca si plescaind din buze cu satisfactie isi  numara bancnotele...Stella se catara anevoie pe un taburet pentru a ajunge la ochiul decupat in usa masiva spre a-l vedea....Pablo - spre a preveni eventualele tentative de suicid- este legat in mijlocul camerei de scaunul pe care sta....Doar capul ii sta inca erect , parca printr-o ultima incercare de sfidare a lumii si usor dat pe spate privind fara tinta la tavanul mohorat...Stella il rosteste numele in soapta si el crede ca are auzenii, apoi realizeaza situatia si ochii i se lumineaza brusc....Cartea adusa de Stella este Aventurile lui Tom Sawyer , carte inceputa de el si lasata neterminata din cauza incarcerarii... Stella incepe sa citeasca cu glasul tremurand iar baiatul este extaziat , din ochii incep sa ii curga stropi de lacrimi care se preling pe barbie... Stella se opreste o clipa , privind ochii incetosati de lacrimi ai tanarului, iar privirile lor unite converg acum catre fereasta cu zabrele, departe spre linia albastra de cer....si intreaga lor fiinta pare sa leviteze...asa ca o ultima desprindere , o ultima victorie impotriva a tot si a toate ...ca o evadare a evadarilor......

Sper ca v-a placut....

Daa, stiu serialul, a fost demult pe ProTv parca, dar era târziu si rar mai prindeam vreun episod...
In mare, stiu personajele, dar de scena propriu-zisa nu îmi amintesc...
Si chiar daca mi-aș fi amintit, talentul tau de povestitor o axează dintr-o lumină aparte...
Minunat!!